MLĂDÍȚĂ, mlădițe, s.f. 1. Ramură tânără, subțire și flexibilă; lăstar. 2. (Fig.) Descendent, urmaș, odraslă. Vezi definitia »

CÁNĂ², căni, s. f. 1. Vas cu toartă care servește la băut sau la scos lichide dintr-un vas mai mare. ♦ Conținutul unui astfel de vas. 2. Vas de formă cilindrică în care se depune banda de bumbac, de in sau de cânepă, la cardele și laminoarele din filaturi. – Din bg. kana, germ. Kanne. Vezi definitia »

chércură s.f. (reg.) plantă denumită papanaș. Vezi definitia »

ANTIMONIÚRĂ s.f. Combinație a antimoniului cu un alt corp simplu. [< fr. antimoniure]. Vezi definitia »

ACETANILÍDĂ s. f. Compus cristalin alb (C₈H₉O), derivat din anilină și acid acetic, întrebuințat în special drept calmant sau antipiretic. (cf. engl. acetanilid(e) < nomenclatura științifică internațională) [MW] Vezi definitia »