Definita cuvantului berechet
BERECHÉT, (1, 2) s. n., (3, 4) berecheți, s. m. 1. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial) Din belșug, din abundență. 2. Noroc, fericire, prosperitate (neașteptată). Se mirau țăranii ce berechet i-a găsit (CREANGĂ). 3. Om care aduce belșug, noroc. 4. (Fam.) Pungaș, coțcar, potlogar. – Tc. bereket.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu berechet
JARÉT, jarete, s. n. Articulație a membrului posterior la animalele patrupede, situată între gambă și fluier. – Din fr. jarret. Vezi definitia »
PORFIROGENÉT, -Ă, porfirogeneți, -te, s. m. și f. (De obicei art.) Titlu atribuit principilor bizantini născuți în timpul domniei tatălui lor. – Din ngr. porfiroghénetos „născut în purpură”. Vezi definitia »
BĂIÉT s. m. v. băiat. Vezi definitia »
PRÉJMET, prejmete, s. f. (Înv.) Împrejurime, preajmă. – Preajmă + suf. -et. Vezi definitia »
BĂTRÂNÉT s. n. (Rar) Bătrânime. – Din bătrân + suf. -et. Vezi definitia »