Definita cuvantului berechet
BERECHÉT, (1, 2) s. n., (3, 4) berecheți, s. m. 1. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial) Din belșug, din abundență. 2. Noroc, fericire, prosperitate (neașteptată). Se mirau țăranii ce berechet i-a găsit (CREANGĂ). 3. Om care aduce belșug, noroc. 4. (Fam.) Pungaș, coțcar, potlogar. – Tc. bereket.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu berechet
BOSCHÉT, boschete, s. n. Grup de arbuști plantați pentru umbră sau pentru înfrumusețarea unui parc, a unei grădini etc. – Din fr. bosquet. Vezi definitia »
coclét, cocléți și cocléte, s.n. și m. (reg.) 1. ochi de iță la războiul de țesut. 2. fir apucat greșit prin ițe; coclete. 3. ochi la împletitura unui ciorap. 4. ivăr, mânerul de la încuietoarea ușii; coclanță. 5. (fig.) motiv de ceartă, pricină, chichiță. Vezi definitia »
câsmét (câzméte) s.n. (înv.) noroc, soartă. Vezi definitia »
APOLOGÉT, apologeți, s. m. Susținător fervent (și adesea exagerat) al meritelor cuiva sau a ceva. – Din germ. Apologet. Vezi definitia »
ADÉT, adeturi, s. n. (Înv.) Dare, impozit. – Tc. âdet „obicei, datină”. Vezi definitia »