curmătúră, curmătúri, s.f. (pop.) 1. secțiune transversală; crestătură, incizie. 2. depresiune, adâncitură în teren; deșelătură. 3. urmă, adâncitură, dungă. 4. (la pl.) durerile nașterii (facerii). Vezi definitia »

SUBSEMNĂTÚRĂ, subsemnături, s. f. (Neobișnuit) Semnătură. – Din subsemna + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »

mărghílă (mărghíle), s. f. – Mlaștină, teren mlăștinos. Germ. Mergel „marnă” (Candrea). În Trans. Vezi definitia »

ANTÍCVĂ s. f. Tip de litere de tipar asemănătoare cu cele folosite la inscripțiile de pe monumentele din vechea Romă. [Var.: antícva s. f.] – Din lat. antiqua. Vezi definitia »

CLOTOÍDĂ s. f. (mat.) curbă plană a cărei curbură este proporțională în fiecare punct cu lungimea arcului cuprins între centru și punctul considerat. (< fr. clothoïde) Vezi definitia »