ÎNCOLĂCITÚRĂ, încolăcituri, s. f. Încolăcire. – Încolăci + suf. -tură. Vezi definitia »

JAMBÉTĂ s. f. mișcare a calului constând în ridicarea la orizontală a unui picior posterior, calul stând pe loc. (< fr. jambette) Vezi definitia »

NÉUMĂ s. f. semn de notație muzicală constând din puncte și virgule fără portativ, în evul mediu pentru cântarea liturgică. ◊ grup de note emise dintr-o singură respirație. ◊ parte dintr-o frază muzicală bisericească a cărei ultimă silabă se prelungește sau care este cântată fără cuvinte. (< fr. neume, lat. neuma) Vezi definitia »

TIROIDÍTĂ s. f. inflamație a tiroidei. (< fr. thyroïdite) Vezi definitia »

GLICOZÍDĂ s.f. (Chim.) Substanță de origine vegetală, care, prin hidroliză, dă glucoză; glucozidă. [< fr. glycoside]. Vezi definitia »