BELȘÚG s. n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundență, bogăție. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: (reg.) bielșúg, bilșúg s. n.] – Din magh. böség. Vezi definitia »

cordiúg s.m. sg. (reg.) umflătură pe limbă la vite; cobe, broască, pușchea. Vezi definitia »

tărciúg, tărciúgi, s.m. (reg.) miel de un an. Vezi definitia »

STRUG, strugi, s. m. (Reg.) Tulpină târâtoare; rug. Vezi definitia »

CALORIFÚG, -Ă, calorifugi, -ge, adj., s. n. (Material) rău conducător de căldură; termoizolant. – Din fr. calorifuge. Vezi definitia »