șar (șáruri), s. n. – 1. (Înv.) Culoare. – 2. (Bucov.) Arsenic. – 3. (Mold.) Linie, dungă, hotar. – 4. (Mold.) Renură, canelură, șanț. Sl. šarŭ „culoare” (Tiktin), cf. mag. sár. Ultimul sens se explică probabil prin linia de culoare cu care se indică traseul canelurii. Vezi definitia »

EPIFIZÁR, -Ă adj. al epifizei. (< fr. épiphysaire) Vezi definitia »

OLTÁR, oltare, s. n. (Înv. și pop.) Altar. – Din sl. olŭtari. Vezi definitia »

PARTIDÁR, -Ă adj. care se bazează pe criterii partinice. (< partid + -ar) Vezi definitia »

ARZMAHZÁR, arzmahzaruri, s. n. (Turcism înv.) Arz. – Tc. arzi mahzar „petiție semnată de toți cei de față”. Vezi definitia »