zavélcă (-ci), s. f. – Șorț popular. – Var. zăvelcă, zevelcă, zuvelcă, suvelcă. Origine incertă. Din sl. zaviti „a înfășura” (Cihac, II, 470) sau din bg. zavirka (Tiktin; Rosetti, III, 46), zaverka (Candrea), zavievka (Scriban) este dificil fonetic. După Conev 84, din bg. zavijalka. În Olt. și Trans. Vezi definitia »

CASCADĂ (‹ fr.) s. f. 1. Cădere naturală de apă pe cursul unui rîu, fluviu sau torent provocată de o ruptură de pantă în profilul longitudinal al văii. Frecvente în regiunile calde și umede peste fostele praguri glaciare, în unitățile înalte de relief unde bancurile de roci dure alternează cu altele mai moi. C. cu cea mai înaltă cădere de apă din lume este Angel (Venezuela, 979 m). În România cea mai înaltă c. este Izvorul Cailor (M-ții Rodnei, 150 m). ♦ C. de hidrocentrale = grup de centrale hidroelectrice, în componența unui sistem hidroenergetic amenajate în serie pe un curs de apă, ce pot avea sau nu lacuri proprii de acumulare. ♦ Expr. Cascadă de rîs = rîs zgomotos, sacadat și prelungit. 2. (TEHN.) Montaj în c. = mod de legare a unor aparate, mașini sau circuite electrice pentru a îmbunătăți factorul de putere sau pentru a modifica fără pierderi turația acestora. Vezi definitia »

MAGNETOPÁUZĂ s. f. Regiune a spațiului extraterestru în care nu se manifestă câmpul magnetic al Pământului. [Pr.: -pa-u-] – Magnet + pauză (după fr. magnétopause). Vezi definitia »

PĂCUÍNĂ, păcuini, s. f. (Reg.) Oaie. – Lat. pecuina. Vezi definitia »

SORBEÁLĂ, sorbeli, s. f. (Reg.) Sorbitură (2). – Din sorbi + suf. -eală. Vezi definitia »