BÁLTĂ, bălți, s. f. 1. Apă stătătoare permanentă, de obicei puțin adâncă și având o bogată vegetație acvatică; p. ext. lac. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna. A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bâta în baltă = a face o gafă. Are balta pește, se spune când ceva se află din belșug. ♦ Întindere de apă stătătoare rămasă în urma revărsării unui râu; regiune mlăștinoasă de la țărmul unor râuri. 2. Apă de ploaie adunată într-o adâncitură; groapă cu apă sau cu mocirlă; (prin exagerare) apă sau lichid vărsat pe jos. – V. băltoacă. Vezi definitia »

AGRANULOCITÓZĂ s. f. boală gravă provocată de dispariția sau scăderea numărului de granulocite din sânge. (< fr. agranulocytose) Vezi definitia »

PERICOLPÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesuturilor din jurul vaginului. [< fr. péricolpite]. Vezi definitia »

CALCINÓZĂ s. f. Boală caracterizată prin depunerea unor cantități mari de săruri de calciu în țesuturi, mușchi, pereții vaselor sangvine etc. – Din fr. calcinose. Vezi definitia »

SUFLÁNTĂ s.f. Compresor (centrifugal) folosit pentru volume mari de aer la presiuni mijlocii. [< fr. soufflante]. Vezi definitia »