SIMFONÍSM s. n. totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în genere. ◊ concepție care promovează ideea transformării genurilor muzicale într-un domeniu. (< fr. symphonisme) Vezi definitia »

SINGULARÍSM s. n. concepție metafizică potrivit căreia universul este dintr-un singur principiu, are o singură cauză. (< germ. Singularismus) Vezi definitia »

SILABÍSM s.n. Sistem de scriere în care fiecare silabă este reprezentată printr-un semn. [< fr. syllabisme]. Vezi definitia »

MORGANÍSM s.n. Concepție despre ereditate, care, susținând, ca și weismannismul, prezența în corpul viu a unei substanțe cromozomiale, fixe și nemuritoare (gena), neagă rolul mediului în transformarea organismelor și, ca urmare, posibilitatea transmiterii pe cale ereditară a caracterelor dobândite. [< germ. Morganismus, cf. Morgan – biolog american]. Vezi definitia »

ALELOMORFÍSM s. n. totalitatea relațiilor dintre alelele aceluiași caracter. (< fr. allélomorphisme) Vezi definitia »