SUPLETIVÍSM s. n. calitatea de a fi supletiv (1). (< fr. suplétivisme) Vezi definitia »

PSEUDOETIMOLOGÍSM s.n. Sistem ortografic intermediar între cel etimologic și cel fonetic. [< pseudo- + etimologism]. Vezi definitia »

CARTEZIANÍSM s. n. Doctrina filozofului francez Descartes și a adepților lui, caracterizată prin metodă, ordine, rigoare. [Pr.: -zi-a-] – Din fr. cartésianisme. Vezi definitia »

PREFORMÍSM s.n. Concepție neștiințifică, antidialectică, care neagă dezvoltarea și schimbarea organismelor în procesul vieții lor și al interacțiunii cu mediul, susținând că toate însușirile și caracteristicile organismului matur există deja date într-o formă ultimă în germenul organismului. [Cf. fr. préformisme, engl. preformism, rus. preformizm]. Vezi definitia »

ALPINÍSM s. n. Sport în care, cu ajutorul unei tehnici speciale, se execută ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile. – Fr. alpinisme. Vezi definitia »