FRÉZĂ³, freze, s. f. Un fel de guler cu mai multe pliuri care se purta la gât în sec. XVI-XVII. – Din fr. fraise. Vezi definitia »

NUNCIATÚRĂ s. f. v. nunțiatură. Vezi definitia »

HIGROGRÁMĂ s. f. diagramă reprezentând variația umidității aerului. (< fr. hygrogramme) Vezi definitia »

cúrcă (cúrci), s. f. – 1. Femela curcanului. – 2. (Trans.) Veșmînt larg. – 3. Femeie proastă. – 4. Laș, om bleg. Sl. (bg., pol.) kurka, din sl. kurŭ „cocoș” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 324; Meyer, Neugr. St., II, 36; Cihac, II, 87; Berneker 651; Conev 54); cf. alb. tšurkë (Meyer 450), ngr. ϰοῦρϰας (după DAR, provine din rom.), mag. kurka (din rom., după Edelspacher 17). – Der. curcan, s. m. (pasăre domestică mare, cu coada lată desfășurată în evantai; prost, neghiob; dorobanț, numit astfel în războiul din 1877 cu turcii datorită penei de curcan de la chipiu; Arg., vardist); curcănar, s. m. (ogradă de curcani); curcănar, s. m. (păzitor de curcani; dorobanț de la 1877); curcănesc, adj. (de dorobanț); curcănie, s. f. (furtișag), cuvînt rar, cf. găinărie; curcănărie, s. f. (Arg., poliție). – Cf. curnic. Vezi definitia »

AZVÂRLITÚRĂ, azvârlituri, s. f. Distanță până la care ajunge un obiect azvârlit de cineva; aruncătură. ◊ Expr. O azvârlitură de băț = o distanță mică. – Din azvârli + suf. -(i)tură. Vezi definitia »