pirót, piróte, s.n. (reg.) trudă, oboseală; suferință, necaz. Vezi definitia »

hoșbót, hoșbóturi, s.n. (reg.; mai ales la pl.) vase (de diferite feluri). Vezi definitia »

SCLERÓT s.m. (Bot.) Organ de rezistență la unele ciuperci, alcătuit din împletirea hifelor. [Var. scleroțiu s.n., pl. scleroți. / cf. fr. sclérote, gr. sklerotes]. Vezi definitia »

CHÍOT, chiote, s. n. Strigăt puternic, răsunător, prelung (care exprimă bucurie, izbândă etc., care servește ca chemare, ca îndemn etc.). – Din chiu. Vezi definitia »

CIOT, cioturi, s. n. 1. Parte rămasă dintr-un copac după ce restul a fost tăiat sau rupt. ♦ Parte mică rămasă dintr-un obiect (de formă lungă). Un ciot de creion. ♦ Nod proeminent într-un trunchi, într-o ramură, într-o scândură etc. 2. Parte rămasă dintr-un picior, dintr-un braț sau (la animale) din coadă, după ce restul a fost tăiat, rupt. [Var.: cioátă s. f., (rar) ciótur s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »