TRABÚC, trabucuri, s. n. Țigară de foi. – Din germ. Trabuko. Vezi definitia »

PUC s.n. Minge specială de cauciuc, rotundă, plată și tare, folosită la jocul de hochei pe gheață. [< engl. puck]. Vezi definitia »

sfândúc s.m. (reg.; în loc. adv.) ca din sfânduc = ca din senin. Vezi definitia »

BUCIÚC, buciucuri, s. n. (Turcism înv.) Steag tătăresc, alcătuit dintr-o jumătate de coadă de cal fixată de o prăjină. – Tc. buçuk. Vezi definitia »

CIUBÚC, (1, 2) ciubuce, (3) ciubucuri, s. n. 1. Pipă (orientală) cu țeava lungă. ♦ Țeavă de lulea. 2. Ornament în relief care marchează marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etc. 3. Fig. (Fam.) Avantaj sau câștig ilicit. – Din tc. çubuk. Vezi definitia »