BIRMANÉZĂ (‹ Birmania) s. f. Rasă de pisici cu masă specifică și coadă stufoasă, originară din Asia de SE. Vezi definitia »

INTERFRÁNJĂ s. f. distanța dintre două maxime de interferență consecutive. (< fr. interfrange) Vezi definitia »

PILOZITATE PUBIANĂ floci, gazon, iarbă, lână, melci, mustăți, perișori, stufat, zmârc. Vezi definitia »

poticăríță, poticăríțe, s.f. (reg.) 1. farmacistă. 2. soția farmacistului. Vezi definitia »

MUSTÁȚĂ, mustăți, s. f. I. 1. Părul care crește deasupra buzei superioare la bărbați. ◊ Expr. (Fam.) A-i râde (sau a-i zâmbi cuiva) mustața = a se bucura. A râde (sau a-i zâmbi) pe sub mustață = a rade (sau a zâmbi) pe ascuns sau reținut (și ironic). A trage (sau a duce) la mustață = a bea mult. ♦ (La pl.) Fire lungi de păr care cresc împrejurul botului unor animale. 2. Fiecare dintre antenele insectelor și ale crustaceelor. II. P. anal. 1. (La pl.) Fire lungi și subțiri care cresc pe spicul cerealelor. 2. (Pop.; la pl.) Mătasea porumbului. 3. (Pop.; la pl.) Rădăcinile adventive ale porumbului, cepei, viței de vie etc. 4. (La pl.) Fire de sârmă întrebuințate în construcții pentru susținerea structurii sau a tavanelor false; vergele de oțel care rămân la exterior după turnarea unei piese de beton. [Var.: (pop.) mustéață s. f.] – Lat. – V. *mustacea. Vezi definitia »