Definita cuvantului bogăție
BOGĂȚÍE, bogății, s. f. 1. Cantitate mare de bunuri materiale. ♦ Obiecte de mare preț; comori. 2. Starea, condiția celui bogat. 3. (Urmat de determinări) Resurse naturale ale solului și ale subsolului (unei țări). ♦ Valori spirituale de care dispune o colectivitate. 4. Cantitate mare și variată (de lucruri concrete sau abstracte); abundență. – Din bogat + suf. -ie.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bogăție
ANTROPOMETRÍE s. f. Metodă de studiu a posibilităților de identificare a oamenilor, a formei și a amprentelor corpului uman și a părților lui. – Din fr. anthropométrie. Vezi definitia »
HIPOANDROGENÍE s. f. diminuare a hormonilor androgeni în organism. (< fr. hypoandrogénie) Vezi definitia »
UVOLOGÍE s. f. studiu sistematic al strugurilor. (< fr. uvologie) Vezi definitia »
DIVINÁȚIE s.f. (Liv.) Pretinsă putere de a prezice viitorul. [Gen. -iei, var. devinație s.f. / cf. fr. divination, lat. divinatio]. Vezi definitia »
SUPRACONDÚCȚIE s.f. Supraconductibilitate. [< fr. supraconduction]. Vezi definitia »