Definita cuvantului cangurului
CANGURULUI (KANGAROO) [kæŋgərú:], Insula ~, ins. în S Australiei, la întrarea în G. St. Vicent și Spencer (Marele Golf Australian); 4,35 mii km2; c. 3,3 mii loc. Relief cu aspect deșertic. Parcuri naționale.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu cangurului
păluí1, păluiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre iarbă, fân) a așeza în pale; a păli. 2. a așeza în straturi, în grămezi. 3. (despre cereale) a vântura. 4. (despre obraz) a se înroși, a se îmbujora. Vezi definitia »
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. Vezi definitia »
buduluí (-uésc, -ít), vb. – A hoinări, a vagabonda. Mag. bódulni (DAR; Gáldi, Dict., 111). În Trans., de mică circulație; paralel se aude și forma budușlui, din mag. bujdosni. Vezi definitia »
sămăduí, sămăduiésc, vb. IV (reg.) a da seamă, a da socoteală de ceva. Vezi definitia »
uluí (-iésc, -ít), vb. – A uimi, a zăpăci. Origine necunoscută. S-a vrut să se explice prin mag. hulani „a cădea” (Drăganu, Dacor., VI, 303); prin mag. vallani „a investiga” (Gáldi, Dict., 167); sau prin sb. uloviti „a prinde vînatul” (Scriban); dar aceste explicații nu par suficiente. – Der. uluială, s. f. (zăpăceală); uluitor, s. f. (uimitor, care uluiește). Vezi definitia »