popârnác, popârnáci, s.m. (reg.) piatră tăiată în patru dungi, pusă lângă vatră, de-a lungul unui perete de lemn, spre a-l feri de foc; cămineț. Vezi definitia »

BUGEAC, denumire tătărească sau turcească a S Basarabiei. Vezi definitia »

SIREÁC, -Ă adj. v. sărac. Vezi definitia »

ciorpác (ciorpáce), s. n. – 1. Vas pentru scos apă. – 2. Capcană de plasă. – 3. Strecurătoare. Rus. čerpak, čorpak, pol. czerpak (Cihac, II, 56), cf. mag. cserpák „pahar.” – Der. ciorpăi, vb. (a scoate un lichid; se spune în special despre zgomotul produs de lingură într-o farfurie de supă). Aceleiași rădăcini îi parține cirăpeală, s. f. (vas de scos apă), cuvînt înv., care provine din mag. cserép „pahar.” Vezi definitia »

TRICTRÁC, trictracuri, s. n. (Ieșit din uz) Jocul de table. – Din fr. trictrac. Vezi definitia »