AUSCULTÁȚIE, auscultații, s. f. Faptul de a ausculta. [Pr.: a-us-] – Fr. auscultation. Vezi definitia »

EXPLORÁȚIE s. f. explorare. (< fr. exploration, lat. exploratio) Vezi definitia »

PĂLĂRÍE, pălării, s. f. 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calotă de pâslă, de paie, de pânză etc. (cu boruri). ◊ Expr. (Fam.) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) în pălărie = a spune cuiva o vorbă înțepătoare, a da cuiva o veste neașteptată și neplăcută. 2. P. anal. Partea superioară, în formă de pălărie (1), a unor ciuperci. ♦ Discul fiorii-soarelui, în care sunt înfipte semințele. ♦ Abajur. ♦ Căpăcel de metal de la o lampă cu petrol, cu o deschizătură prin care iese fitilul. 3. Compus: (Bot.) pălăria-șarpelui = ciupercă otrăvitoare cu pălăria (2) roșie cu pete albe (Amanita muscaria): pălăria-cucului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori roșii-brune sau violet-închis, folosită ca plantă medicinală (Geranium phaneum). 4. (Geol.; în sintagma) Pălărie de fier = zonă superficială oxidată a unui zăcământ metalifer. – Et. nec. Vezi definitia »

PULULÁȚIE s.f. 1. Înmulțire rapidă și abundentă. 2. Producere rapidă de țesuturi morbide. [Gen. -iei. / < fr. pullulation, cf. lat. pullullare – a se înmulți repede și mult]. Vezi definitia »

HIPOTERMÍE s. f. scădere sub normal a temperaturii corpului. (< fr. hypothermie) Vezi definitia »