INVENTATÓR, -OÁRE s. m. f. creator al unei invenții. (< inventa + -tor) Vezi definitia »

SUPRALICITATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care supralicitează. (< supralicita + -tor) Vezi definitia »

zăvór (-oáre), s. f. – 1. Încuietoare, ivăr, închizătoare. – 2. Întinzător de urzeală. – 3. Așchie, țandără. Sl. zavorŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 471; Conev 81), cf. slov. zavora, mag. závor, zár. Sensul 3 se explică prin folosirea frecventă a unei surcele ca ivăr. – Der. zăvorî, vb. (a închide, a încuia cu zăvorul). Din mag. zár provine zar, s. n. (zăvor). Vezi definitia »

EXCAVATÓR, excavatoare, s. n. Mașină de lucru autopropulsată, de mare capacitate, întrebuințată pentru săpat și încărcat pământul, la diferite lucrări de terasament, în exploatările miniere etc. [Var.: escavatór s. n.] – Din fr. excavateur, cf. rus. ekskavator. Vezi definitia »

PONTATÓR², -OÁRE s. m. f. muncitor însărcinat cu pontajul lucrătorilor pe șantier sau cu înregistrarea cantității produselor realizate într-un anumit timp. (după fr. pointeur) Vezi definitia »