EMERSIÚNE, emersiuni, s. f. 1. Stare în care se găsește un corp plutitor cufundat parțial într-un lichid. 2. Ieșire parțială a unui corp ceresc din conul de umbră al altui corp ceresc sau din spațiul aflat în dreptul altui corp ceresc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. émersion, lat. emersio, -onis. Vezi definitia »

IRIZAȚIÚNE s.f. v. irizație. Vezi definitia »

ÎNTREȚÍNE vb. I. tr. 1. a păstra în stare bună. 2. a alimenta, a susține (arderea). II. tr., refl. a da, a(-și) asigura mijloacele de trai necesare. III. refl. a sta de vorbă cu cineva, a conversa. (după fr. /s'/entretenir) Vezi definitia »

ERUPȚIÚNE s. f. v. erupție. Vezi definitia »

ASPERSIÚNE s.f. Stropire cu apă a corpului. ♦ Stropire a unei culturi cu apă aruncată sub formă de picături imitând ploaia; aspersie; etalier, dispersor. [Cf. fr. aspersion]. Vezi definitia »