vilaiét (-turi), s. n. – Provincie a Imperiului turc. Tc. (arab.) eyalet, prin intermediul fr. vilayet. Vezi definitia »

suhorét, suhoréți, s.m. (reg.; cu sens colectiv) pesmet. Vezi definitia »

încét (-eátă), adj. – 1. Lent, lin. – 2. (Adv.) Fără grabă, domol, binișor. – 3. (Adv.) Cu glas coborît, molcom. – Var. cet. Mr. înțet. Lat. quetus, în loc de quietus (Pușcariu 813; Densusianu, Hlr., 89; Candrea-Dens., 844; REW 6958; DAR; pentru fonetism, cf. Meyer-Lübke, Ital., 16), cf. alb. kjet, it. chetto (v. it. cetto), prov. quet, fr. coi, sp., port. quedo; pentru comp. cu în-, cf. împrejur, înainte, etc. – Der. înceta, vb. (a se opri, a face o pauză, a domoli; a fi eliberat din funcție; a termina; a dispărea; a scădea, a se micșora), der. intern, sau din lat. quetãre (Pușcariu 814; Candrea-Dens., 845; DAR); neîncetat, adv. (fără întrerupere, în mod continuu); încetini, vb. (a slăbi, a opri, a face mai lent); încetineală, s.f. (lipsă de iuțeală); încetinitor, s.n. (care micșorează viteza); încetinel (var. încetișor), adv. (agale; ușurel). Vezi definitia »

BILÉT s.n. 1. Scrisoare foarte scurtă, de câteva rânduri. ♦ Tabletă. 2. Imprimat, înscris, scrisoare prin care se aduce la cunoștință ceva, se confirmă ceva etc. ◊ Bilet de voie = hârtie prin care se acordă permisiunea de a ieși în oraș unui militar încazarmat, unui elev intern etc.; bilet de bancă = bancnotă; bilet la ordin = cambie. [Pl. -te, -turi. / < fr. billet, cf. it. biglietto]. Vezi definitia »

GRUPET s. n. (muz.) Ornament melodic (notat prin semnul ~ plasat deasupra unei note) din execuția a patru sunete întrâ��o singurĂ� mĂ�surĂ� (împreunĂ� cu sunetul principal). -Din it. Gruppetto Vezi definitia »