Definita cuvantului bretea
BRETEÁ, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de îmbrăcăminte bărbătească confecționat din fâșii de elastic, pânză sau piele, care se trec peste umeri, prinzându-se în față și în spate de pantaloni spre a-i ține ridicați. 2. Fâșie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte fără mâneci, spre a le susține pe umeri. – Fr. bretelles.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bretea
buceá (bucéle), s. f. – 1. Căptușeală metalică în interiorul unui butuc de roată. – 2. Cerc, manșon, inel în general. Var. buccea, boccea, bucșe(a), bocșa, bocie. Lat. bŭccella „guriță” (Candrea-Dens., 190; DAR); cf. it. buccella, prov. bucella „îmbucătură mică”. Rezultatul normal, bucea, pare a fi suferit influența pol. buks(a) „butucul roții” (› rom. bucșe), cf. Cihac, II, 31, și poate a lui boccea. În orice caz, etimonul nu este perfect clar (cf. Graur, BL, V, 90). Vezi definitia »
ghiuvergileá s. f. – Salpetru. Tc. ǵüvergile (Șeineanu, III, 56). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
bacceá (rar) s. f., art. bacceáua, g.-d. art. baccélei; pl. baccéle, art. baccélele Vezi definitia »
catabólea s.m. sg. (reg.) ființă imaginară cu care se sperie copiii; baubau, goga, bolea, bordea, borza. Vezi definitia »
ȘÁPTEȘPELEA, ȘÁPTEȘPEA num. ord. v. șaptesprezecelea. Vezi definitia »