APORTÁ vb. tr. (despre câini) a aduce vânatul împușcat sau un obiect aruncat. (< fr. apporter) Vezi definitia »

URGENTÁ, urgentez, vb. I. Tranz. A accelera, a grăbi mersul unei lucrări, al unei acțiuni, rezolvarea unei probleme etc. – Din urgent. Vezi definitia »

AUTOADAPTÁ vb. refl. a se adapta prin eforturi proprii. (< auto¹- + adapta) Vezi definitia »

VULGÁTA s.f. Versiunea latină a Bibliei, adoptată la conciliul din Trent și folosită și azi în biserica romano-catolică; carte care conține această versiune. [< lat. (versio) Vulgata, fr. Vulgate]. Vezi definitia »

binecuvîntá (binecuvîntéz, binecuvîntát), vb. – A blagoslovi. De la bine și cuvînta, compuși ca în gr. εὐλογείν, sl. blagosloviti, cf. lat. benedicere. În limbajul ecleziastic continuă să fie limpede compunerea; fapt pentru care se pot separa elementele sale, ca în fraza liturgică bine este cuvîntat cel ce vine întru numele Domnului. – Der. binecuvîntare, s. f. (acțiunea, formula sau gestul de a binecuvînta); binecuvântător, adj. (care binecuvîntează). Vezi definitia »