TĂICULÍȚĂ s. m. Diminutiv al lui taică. Vezi definitia »

PÚȘCĂ, puști, s. f. 1. Armă de foc portativă și individuală cu patul de lemn și cu țeava lungă. ◊ Pușcă-mitralieră = pușcă la care încărcarea și descărcarea se execută automat. Pușcă de soc = pușcoci. ◊ Expr. (Adverbial) Gol pușcă = a) complet dezbrăcat, în pielea goală; b) fără avere, sărac lipit. A se duce (sau a trece etc.) pușcă = a se duce (sau a trece etc.) în mare viteză (și de-a dreptul). 2. (Înv.) Tun. 3. (Bot.; în compusul) Pușca-dracului = plantă erbacee cu flori, de obicei albastre (Phyteuma tatramerum). – Din magh. puska, pol. puszka, rus. pușka. Vezi definitia »

EPIGLOTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamația epiglotei. [< fr. épiglottite]. Vezi definitia »

CASTANIÉTĂ s.f. Instrument de acompaniament pentru dans și muzică, făcut din două bucățele de lemn sau de fildeș care se prind de degete și, prin lovire, produc un sunet sec. [< fr. castagnette, cf. sp. castañeta – castană mică]. Vezi definitia »

GRENADÍNĂ, grenadine, s. f. (Rar) Fir de mătase naturală întrebuințat la fabricarea dantelelor. ♦ Țesătură subțire și transparentă, de bumbac sau de mătase, din care se confecționează rochii de vară, perdele etc. – Din fr. grenadine. Vezi definitia »