Definita cuvantului brâncă
BRẤNCĂ2, brânci, s. f. 1. (Reg.) Mână ◊ (În limba literară numai în expr.) A merge (sau a fugi, a se târî etc.) pe (sau în) brânci = a merge (sau a fugi etc.) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea (sau a da) în (sau pe) brânci = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a lucra) pe brânci = a munci până la istovire. 2. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. – Lat. branca.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu brâncă
zeamă s. f., g.-d. art. zemii; (feluri) pl. zernuri Vezi definitia »
CAPÉLĂ2, capele, s. f. Biserică mică, izolată, fără parohie (într-un cimitir etc.); paraclis. ♦ Parte a unei biserici care adăpostește altarul. ♦ Încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă. – Din it. cappella. Vezi definitia »
ROENTGENOGRÁMĂ s.f. Radiogramă (2) [în DN]. [< germ. Röntgenogramm]. Vezi definitia »
COENZÍMĂ s. f. componentă neproteică și dizolvabilă a unei enzime, care favorizează acțiunea acesteia; coferment. (< fr. coenzyme) Vezi definitia »
TENOZÍTĂ s. f. tendinită. (< fr. ténosite) Vezi definitia »