DELULÉȚ, delulețe, s. n. (Rar) Delușor. – Deal + suf. -uleț. Vezi definitia »

právăț (pravéțe), s. n. – 1. (Înv.) Direcție. – 2. (Înv.) Obiectiv, scop, finalitate. – 3. Drum, cărare. Sl. pravĭcĭ „drum drept” (Cihac, II, 287). Este dubletul lui pravăț, s. n. (Banat, puț de mină), din sb. pravac (Candrea), ambele din sl. pravŭ „drept”. – Der. pravednic, adj. (înv., drept, direct), din sl. pravidĭnikŭ; pravilă, s. f. (lege; cod), sl. pravilo; pravilnic, adj. (înv., legitim, legal); pravilnicesc, adj. (înv., legal). Comp. pravoslavie, s. f. (ortodoxie), din sl. pravoslavije, după gr. ỏρθοδοξία; pravoslavnic, adj. (ortodox; pios), din sl. pravoslavinŭ. Vezi definitia »

BUCOVĂȚ, com. în jud. Dolj, pe Jiu; 4.235 loc. (1991). Piel., încălț. și ind. mat. de constr. Biserică (1572, cu fresce din 1574). Vezi definitia »

DEGETÚȚ, degetuțe, s. n. (Rar) Degețel (I). – Deget + suf. -uț. Vezi definitia »

GLOVÓȚ s. n. Persoană încăpățânată. (din glavă) Vezi definitia »