MONÁDĂ s. f. 1. (la unii filozofi) unitate indivizibilă materială sau spirituală din care ar fi alcătuită lumea; (la Leibniz) substanță spirituală independentă, care posedă automișcare și care oglindește tot ceea ce există în univers. 2. organism inferior, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple. (< fr. monade, germ. Monade) Vezi definitia »

ANAFORÉZĂ s.f. (Fiz.) Transportul particulelor coloidale spre anod sub acțiunea unui curent electric. [< fr. anaphorèse, cf. gr. ana – înapoi, phoresis – mișcare]. Vezi definitia »

BACILÓZĂ s. f. tuberculoză. (< fr. bacillose) Vezi definitia »

nouácă, nouắci, s.f. (reg.) carte de joc marcată cu numărul nouă; nouar. Vezi definitia »

HEMOGRÁMĂ s. f. examen de laborator prin care se stabilește compoziția sângelui. (< fr. hémogramme) Vezi definitia »