ASÍZĂ, asize, s. f. Fiecare dintre straturile orizontale de cărămidă, piatră etc., care alcătuiesc o zidărie. – Fr. assise Vezi definitia »

alurghídă s.f. (înv.) manta de purpură Vezi definitia »

miérlă (miérle), s. f. – Pasăre cîntătoare (Turdus merula). – Mr. ńerlă, ńirlă, megl. (m)ńierla, istr. merlę. Lat. mĕrŭla (Pușcariu 1073; Candrea-Dens., 1104; Iordan, Dift., 95; REW 5534; Bărbulescu, Arhiva, XXX, 62 și XXXIX, 61), cf. it., prov., cat. merla, fr. merle, sp. mirla, port. miero. Fonetismul normal ar cere un rezultat *miarlă, cf. herba › iarbă; reducerea ia › ie, s-a explicat diferit, prin influența formelor cu diftong aton, ca mierloi (Candrea-Dens., 1104), din pl. mierle (Pascu, Beiträge, 18) sau de la un alb. mierlë (Pascu, Arch. Rom., IX, 320). – Der. mierloi, s. m. (bărbătușul mierlei); mierlesc, adj. (Olt., varietate de struguri). Vezi definitia »

ALELOGENÉZĂ s. f. succesiune a două generații (sporofitică și gametofitică) în ciclul de dezvoltare a anumitor plante. (< fr. allélogenèse) Vezi definitia »

floștină, floștini s. f. prostituată. Vezi definitia »