LUFT, lufturi, s. n. 1. Distanță sau spațiu liber dintre două elemente (piese fixe sau mobile) situate foarte aproape unul de altul; interstițiu. 2. (Sport) Eroare comisă de un jucător care șutează pe lângă minge, puc etc. – Din germ. Luft. Vezi definitia »

LÁNDȘAFT s.n. (Geol.) Porțiune din învelișul geografic care posedă trăsături proprii diferite de cele ale porțiunilor învecinate. [< germ. Landschaft]. Vezi definitia »

țeft (-turi), s. n. – 1. Sîn, breaslă. – 2. Centru, punct central. – 3. Par în centrul ariei. – Var. țef, țeh. Sb., rus., ceh. „corporație”, din germ. Zeche (Sanzewitsch 211; Scriban), săs. tsêchen (Borcea, 216). Pentru semantism, cf. cele două sensuri ale lui gremio „sîn” și corporație. Cuvînt înv. Vezi definitia »

raft (ráfturi), s. n. – Poliță, etajeră. – Var. înv. raf. Mr. arafă. Tc. raf(t) (Tiktin), cf. ngr. ρόφι, alb., bg. raft. Vezi definitia »

LEFT, (1) lefți, s. m., (2) lefturi, s. n. (Înv.) 1. S. m. Monedă de aur sau argint (în valoare de cinci ducați), din care se făceau salbe. 2. S. n. Obiect de podoabă femeiască în formă de colier sau de medalion. – Din ngr. leftó(n) „monedă mică”. Vezi definitia »