EPIZÓNĂ s.f. (Geol.) Zonă superficială (până la 6 km) de metamorfism în scoarța Pământului. [Et. incertă]. Vezi definitia »

țárcă (-țắrci), s. f. – Coțofană (Pica caudata). Mag. szarka, din sl. svraka (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 429; Gáldi, Dict., 165), cf. slov. sraka, rus. soroka. În Trans. și Mold. Vezi definitia »

RECURÉNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi recurent (I); repetiție, revenire, reîntoarcere. ◊ reacție a unui fapt asupra cauzei lui, a unei idei asupra faptului la care se referă. ♦ (log.) raționament prin ~ = demonstrație prin inducție completă, putând enumera toate cazurile cuprinse în clasa despre care se conchide; (mat.) formulă de ~ = formulă care exprimă orice termen dintr-un șir, în funcție de termenii precedenți. 2. expunere a unei idei muzicale într-o succesiune riguroasă a sunetelor, de la ultimul la primul sunet. 3. fază de avansare a unui ghețar aflat într-o perioadă generală de recul (3). (< fr. récurrence) Vezi definitia »

ȘUȘÁRCĂ s. f. Varietate de rogoz. Vezi definitia »

LECITINÁZĂ s. f. enzimă a sucului pancreatic care hidrolizează lecitina în cursul digestiei intestinale, eliberând acizi grași. (după fr. lécithase) Vezi definitia »