túrbure adj. – Lipsit de limpezime. – Var. tulbure și der. Mr. turbur. Lat. *túrbύlus (Pușcariu 1774; Philippide, II, 565; REW 8998), cf. calabr. trúvolo, túrbulu, sicil. trúbbulu, lom. tórbor, prov. trebol, fr. trouble, cat. terbol, alb. tarbulj. – Der. turbura (mr. turburare), vb. (a-și pierde claritatea), din lat. *turbŭlāre (Pușcariu 1774; REW 8997), cf. prov. treblar, fr. troubler, alb. turbuljoń; turburător, adj. (care tulbură; agitator; neliniștitor); turbureală, s. f. (faptul de a fi tulbure, agitație, neliniște); turburel, s. m. (vin nou, încă nelimpezit); turburiu (var. turburos), adj. (tulbure, întunecat, închis). Vezi definitia »

DEVITRIFIÉRE s.f. Devitrificare. [După fr. dévitrification]. Vezi definitia »

RĂSPLĂTÍRE, răsplătiri, s. f. Acțiunea de a răsplăti și rezultatul ei; recompensare, recompensă. – V. răsplăti. Vezi definitia »

ȘFĂIȚUÍRE, șfăițuiri, s. f. Procedeu de sudare în care piesele de sudat sunt încălzite în forjă sau în cuptor și apoi ciocănite sau presate. – După germ. Schweisserei. Vezi definitia »

TRIȘÁRE s.f. Acțiunea de a trișa și rezultatul ei. [< trișa]. Vezi definitia »