Definita cuvantului bucățel
BUCĂȚÉL s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee dispuse în formă de spic (Agrostis canina). – Din bucățea.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bucățel
CURĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, curăței, -ele, adj. Diminutiv al lui curat; destul de curat, îngrijit; p. ext. (despre oameni) frumușel, drăguț, simpatic. ♦ Lucrat îngrijit; bunicel. – Curat + suf. -el, -ea, -ică. Vezi definitia »
SUFLEȚÉL, suflețele, s. n. Diminutiv al lui suflet. – Suflet + suf. -el. Vezi definitia »
ȘMÍRGHEL s. n. 1. Rocă metamorfică formată în cea mai mare parte dintr-o masă de granule (fine) de corindon, alternând cu magnetit; emeri. 2. Material abraziv în stare de pulbere, obținut din șmirghel (1) sau fabricat pe cale sintetică. ♦ Hârtie acoperită cu un astfel de material, folosită pentru a freca, a curăța sau a lustrui unele obiecte în industria lemnului, în lăcătușărie etc. – Din germ. Schmirgel. Vezi definitia »
JILETCÉL, jiletcele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui jiletcă. Vezi definitia »
păsățél, păsățéi, s.m. (reg.) 1. semințe sau boabe măcinate; bulgur, urluială. 2. griș. 3. specie de struguri cu boabe mici. 4. plantă erbacee urât mirositoare; păducherniță. Vezi definitia »