ORTOMÁN, -Ă, ortomani, -e, adj. (Mai ales în poezia pop.; adesea substantivat) 1. (Despre ciobani) Bogat (în turme). 2. (Despre haiduci) Chipeș, viteaz, mândru; ortomănos. 3. (Despre cai) Care aleargă bine; sprinten, focos. [Var.: iortomán, -ă, iortománi, -e adj.] – Et. nec. Vezi definitia »

ORGÁN¹, organe, s. n.1. Parte din corpul unei ființe vii, care îndeplinește una sau mai multe funcții vitale sau utile vieții. ♦ Gură; p. ext. voce, glas. 2. Parte componentă a unui mecanism, a unei mașini, formată din una sau din mai multe piese, având o anumită funcție. 3. Fig. Mijloc, instrument de acțiune, de comunicare etc.; p. ext. exponent, reprezentant; mijlocitor. ♦ (Urmat de determinări care indică felul sau apartenența) Ziar, revistă. 4. Grup de persoane care îndeplinește o funcție politică, socială, administrativă etc.; instituție politică, socială, administrativă etc. reprezentată de aceste persoane. – Din ngr. órganon, it. organo, lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ. Vezi definitia »

TOBOGÁN s.n. 1. Instalație (de sport și pentru amuzament) constând dintr-un plan înclinat cu un jgheab pe care se alunecă ușor. 2. Jgheab înclinat folosit drept mijloc de transport, cu viteză mică, a unor materiale, piese etc. [Pl. -ne, -nuri. / < fr., engl. toboggan < cuv. indian din Canada]. Vezi definitia »

ELECTROTEHNICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în electrotehnică. (< fr. électrotechnicien) Vezi definitia »

GROS-PLÁN s. n. (cinem.) cadru reprezentând un detaliu. (< fr. gros plan) Vezi definitia »