CĂRĂBĂNÍ, cărăbănesc, vb. IV. 1. Refl. (Fam.) A pleca repede (și pe furiș) de undeva; a se căra, a o șterge. 2. Tranz. (Reg.) A căra (1). ◊ Expr. A cărăbăni cuiva (la) pumni (sau palme, ciomege etc.) sau (intranz.) a cărăbăni cu pumnii (sau cu palmele, cu ciomegele etc.) = a da cuiva lovituri multe și îndesate cu pumnul (sau cu palma, cu ciomagul etc.), a bate tare pe cineva. – Probabil din expr. tc. çek arabayi (literal „trage-ți căruța”), influențată de a (se) căra. Vezi definitia »

PROBOSCIDIÉNI s.m.pl. Ordin de mamifere mari, greoaie, care au nasul prelungit cu o trompă, cuprinzând elefanții; (la sg.) animal din acest ordin. [Pron. -di-eni, sg. proboscidian. / fr. proboscidiens]. Vezi definitia »

moni s. pl. 1. bani. 2. valută forte. Vezi definitia »

poticní (poticnésc, poticnít), vb. – A se împiedica, a se ciocni de ceva, a călca prost. Sl. potŭknąti „a împinge” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 269), cf. rus. potknutĭ „a se încurca”. – Der. poticneală, s. f. (împiedicare, pas greșit). Cf. zăticni, poticală. Vezi definitia »

TUMĂNÍ, tumănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prosti, a zăpăci pe cineva. – Ucr. tumanity. Vezi definitia »