DUALÍSM s.n. 1. (op. monism) Concepție filozofică potrivit căreia la baza existenței stau două principii opuse și ireductibile: materia și spiritul, corpul și sufletul, binele și răul etc. 2. Dualismul austro-ungar = formă de conducere adoptată de monarhia austro-ungară după revoluția din 1848, constând în alianța păturilor conducătoare ale celor două națiuni privilegiate (austriacă și ungară). [< fr. dualisme]. Vezi definitia »

TACTÍSM s.n. (Biol.) Orientare a organismelor vii sub influența anumitor factori externi; taxie, tropism. [< fr. tactisme]. Vezi definitia »

DANTÍSM s. n. dantologie. (< it. dantismo) Vezi definitia »

BARBARÍSM, barbarisme, s. n. (Ieșit din uz) Cuvânt de jargon introdus într-o limbă fără a fi necesar. – Fr. barbarisme (lat. lit. barbarismus). Vezi definitia »

FAUSTIANÍSM s.n. (Liv.) Caracter faustic. [Pron. fa-us-. / cf. it. faustianismo]. Vezi definitia »