NĂSCOCITÓR, -OÁRE, născocitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) 1. Care creează, născocește (1); inventiv. 2. Care scornește, plăsmuiește, născocește (2); p. ext. mincinos. – Născoci + suf. -tor. Vezi definitia »

EXTRACTÓR, -OÁRE adj. Care (servește pentru a) extrage anumite substanțe sau corpuri. // s.n. 1. Aparat pentru extragerea sau recuperarea unei materii solubile dintr-un corp. ♦ Aparat care servește la extragerea mierii din faguri. ♦ Instrument chirurgical pentru extragerea corpurilor străine din organism. 2. Dispozitiv al închizătorului unei arme care extrage din țeavă cartușul tras. [Cf. fr. extracteur, lat. extractorius]. Vezi definitia »

CONSTATATÓR, -OÁRE, constatatóri, -oáre, adj. (Jur.) Care are valoare de constatare, atestare, dovadă. ◊ Act constatator, înscris constatator. (din constata + suf. -(a)tor) [folosit în corpul DEX] Vezi definitia »

UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpători, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator. Vezi definitia »

FLÚDOR s. n. Material de lipit în formă de tub subțire de aliaj de staniu. – Et. nec. Vezi definitia »