Definita cuvantului caraion
CARAION, Ion (pseud. lui Stelian Diaconescu) (1923-1986, n. Rușavăț, azi Viperești, jud. Buzău), poet român. Stabilit în Elveția (1981). Poezie contestatară („Panopticum”, „Omul profilat pe cer”) sau de un lirism concentrat, confesiv („Cîrtița și aproapele”) și mizantropic („Necunoscutul ferestrelor”). Eseuri, memorialistică („Duelul cu crinii”, „Pălărierul silabelor”).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu caraion
ANIÓN, anioni, s. m. (Chim.) Ion cu sarcină negativă. [Pr.: -ni-on] – Fr. anion (< gr.). Vezi definitia »
LEXICÓN, lexicoane, s. n. Dicționar. ♦ (Rar) Enciclopedie (a unui domeniu). – Din lat., fr. lexicon. Vezi definitia »
CALCEDON, oraș antic în Bitinia, în apropriere de Constantinopol. Aici s-a ținut, în 451, al 4-lea sinod ecumenic, convocat de împăratul Marcian (450-457) cu sprijinul papei Leon I, unde a fost condamnată doctrina monofizită. Vezi definitia »
CHESÓN, chesoane, s. n. 1. Vehicul de artilerie, tras de cai, format dintr-o ladă de tablă închisă, împărțită în compartimente, destinat pentru transportul muniției. 2. Fiecare dintre despărțiturile cu pereți metalici care se fac la o navă, cu scopul de a evita pătrunderea masivă a apei în caz de avarie. ♦ Dulap pentru păstrarea efectelor pe bordul unei nave. 3. Construcție de beton, de oțel etc. de forma unei cutii, care servește la executarea fundațiilor sub apă sau în terenurile umede, precum și la repararea unei nave sub linia de plutire. – Din fr. caisson. Vezi definitia »
MAMELÓN s. n. 1. sfârcul mamelei. ◊ formație anatomică proeminentă. 2. ridicătură de teren izolată, cu vârful rotunjit. (< fr. mamelon) Vezi definitia »