CLÉȘTE, clești, s. m. 1. Unealtă de fier sau de alt metal, alcătuită din doua brațe încrucișate și articulate între ele, care servește la apucarea, întoarcerea, tragerea etc. unei piese. ◊ Expr. A-i scoate cuiva vorba (din gură) cu cleștele = a depune mari insistențe pentru a face pe cineva să vorbească. ♦ Unealtă de fier asemănătoare cu un clește (1), folosită în diverse operații. Clește pentru cărbuni. 2. Fiecare dintre cele două apendice anterioare, în formă de clește (1), ale unor crustacee. [Pl. și: (n) clește] – Din sl. klĕšta. Vezi definitia »

FRIABILITÁTE s. f. proprietatea de a fi friabil. (< fr. friabilité) Vezi definitia »

hrániște s.f. (înv.) hrană, întreținere, trai. Vezi definitia »

LUMINOZITÁTE s.f. 1. Transparență, limpezime. ♦ Proprietate a unui sistem optic de a transmite cât mai mult din lumina pe care o primește. ♦ (Astr.) Strălucire a stelelor. 2. Însușire a unui loc, a unei incinte etc. de a fi luminoase. 3. (Fig.) Seninătate, limpezime, optimism. [Cf. fr. luminosité]. Vezi definitia »

subțiritáte, subțirități, s.f. (înv.) 1. subțirime, subțirenie, subțietate. 2. suplețe, subțiime. 3. finețe, distincție,rafinament, subțietate. Vezi definitia »