GRÉVĂ s. f. formă organizată de luptă a salariaților din încetarea colectivă a activității, cu scopul de a determina satisfacerea unor revendicări. ♦ ~ generală = grevă care cuprinde toate unitățile dintr-o ramură industrială, dintr-un oraș, dintr-o țară etc.; ~ japoneză = grevă a salariaților care se face publică prin arborarea unei brasarde la brațul fiecărui salariat, fără a recurge la încetarea lucrului; ~ a foamei = refuz de a mânca, manifestare de protest politic. (< fr. grève) Vezi definitia »

șteáză (-éze), s. f. – (Trans.) Piuă. Origine necunoscută. Der., în gr. σχεδία „coș” (Diculescu, Elementele, 466) pare îndoielnică. Dacă este cuvînt identic cu celui anterior, rămîne de explicat schimbarea semantică. – Der. șteza, vb. (a da la piuă); ștezar, s. m. (piuar). Vezi definitia »

CONTRAESCÁRPĂ, contrasecarpe, s. f. Baraj antitanc săpat pe contrapanta unui teren înclinat, în scopul măririi înclinării acestuia pentru a provoca răsturnarea tancurilor inamice ce ar încerca să treacă. [Pr.: -tra-es-] – Din fr. contrescarpe. Vezi definitia »

scorțúcă s.f. (reg.; în sintagmă) scorțucă de fohei = scorțișoară (aromată). Vezi definitia »

VENATÚRĂ s. f. ramificație de dungi, de vine, ca a marmurei (pe suprafața unui lemn, a unei pietre etc.). (< it. venatura) Vezi definitia »