Definita cuvantului carbon
CARBON (‹ fr., lat.) s. n. Element chimic (C; nr. at. 6, m. at. 12,01), nemetal. Se găsește în natură, în stare elementară, cristalină (diamant, grafit), în zăcăminte fosile (cărbune de pămînt și bitumuri), în unele roci sedimentare (carbonați), în dioxidul de carbon și în toate substanțele organice, combinate cu alte cîteva elemente (hidrogen, oxigen, azot etc.). Funcționează în combinații în starea de valență 4. Intră în compoziția unor aliaje de mare importanță în tehnică. Cunoscut din antichitate. ♦ C 14 (614C*) = izotop radioactiv al c., care ia naștere în atmosferă; este folosit ca atom marcat (v. și geocronologie); metoda cu radiocarbon este una dintre metodele moderne de datare în arheologie. Hîrtie-c. = hîrtie subțire, acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă și folosită la scoaterea de copii după texte; indigo (IV).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu carbon
COLÓN s.n. Parte a intestinului gros cuprinsă între cecum și rect. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) intestinul gros”. [Pl. -nuri. / < fr. cólon, cf. gr. kolon – intestin]. Vezi definitia »
GHERIDÓN, gheridoane, s. n. Măsuță rotundă cu unul sau trei picioare. – Din fr. guéridon. Vezi definitia »
SINCROCICLOTRÓN, sincrociclotroane, s. n. (Fiz.) Accelerator ciclic pentru particule grele cu sarcină electrică, mai puternic decât ciclotronul și având capacitatea de a menține sincronismul dintre mișcarea particulelor și variația tensiunii acceleratoare prin modificarea frecvenței acesteia; fazotron. – Din fr. synchrocyclotron. Vezi definitia »
COLÓN, colonuri, s.n. Porțiune a intestinului gros care se găsește între cec și rect. – Din fr. côlon, lat. colon.
Sursa: DEX '98 Vezi definitia »
LEXICÓN, lexicoane, s. n. Dicționar. ♦ (Rar) Enciclopedie (a unui domeniu). – Din lat., fr. lexicon. Vezi definitia »