HANORÁC, hanorace, s. n. Haină scurtă confecționată din pânză deasă, de obicei impermeabilă, și prevăzută cu glugă, folosită în anumite competiții sportive sau în excursii. – Din fr. anorak. Vezi definitia »

insomniác, -ă adj., s.m.f. (Cel) care suferă de insomnie; insomnios (2). (< fr. insomniaque) Vezi definitia »

BUTÁC, -Ă, butaci, -ce, adj. (Despre unele animale) Cu coarne scurte și groase. – Cf. magh. buta. Vezi definitia »

SACROILIÁC, -Ă adj. iliosacral. (< fr. sacroiliaque) Vezi definitia »

oác interj. – Imită orăcăitul broaștei. – Var. oacaca, oatata. Creație expresivă, cf. orac. – Der. ocăcăi, vb. (a orăcăi); ocăcăială, s. f. (acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei). Vezi definitia »