geám (geámuri), s. n. – 1. Placă de sticlă fixată la fereastră. – 2. Fereastră. – 3. (Arg.) Ochelari. – Mr., megl. geam. Tc. cam (Roesler 610; Șeineanu, II, 185; Lokotsch 650; Ronzevalle 69), cf. ngr. τζάμι, alb. ğam, bg. džam. – Der. geamgiu, s. m. (persoană care montează sau vinde geamuri), din tc. camci, mr. giamgi; geamlîc, s. n. (coridor, verandă, încăpere închisă cu geamuri), din tc. camlik, cf. ngr. τζαμλίϰι, mr. giamliche. Vezi definitia »

IZOGÁM, -Ă adj. (Despre vegetale inferioare) La care elementele de reproducere care se unesc pentru a produce celula-ou sunt asemănătoare. [Var. isogam, -ă adj. / < fr. isogame, cf. gr. isos – egal, gamos – căsătorie]. Vezi definitia »

AUTOGÁM, -Ă adj., s. f. (plantă) care prezintă autogamie (1); homoclin (2). (< fr. autogame) Vezi definitia »

ASHRÁM s. n. ermitaj, loc de retragere colectivă unde discipolii se adună în jurul propovăduitorului. (< fr. ashram) Vezi definitia »

CRONOGRÁM s.n. Inscripție în care literele, corespunzătoare cifrelor romane, formează data. ♦ Informație dată de literele unei fraze, ale unui vers, ale unei inscripții etc., care au și o semnificație numerală, reprezentând cifre romane. [Var. cronogramă s.f. / cf. it. cronograma, fr. chronogramme]. Vezi definitia »