DIACÚSTICĂ s.f. Parte a fizicii care studiază refracția sunetelor. [Gen. -cii. / < fr. diacoustique]. Vezi definitia »

rî́ză (rîze), s. f. – Cîrpă, zdreanță. Sl. riza „îmbrăcăminte” (Cihac, II, 315), cf. sb., cr., rus. riza „îmbrăcăminte”, bg. riz „cămașă”, alb. rizë „batistă, cîrpă”. În Trans. – Der. rîzos, adj. (zdrențăros). Vezi definitia »

MINAJÁLĂ, (Reg.) Expr. A lua la minajală = a îngriji de aproape. Vezi definitia »

RENITÉNȚĂ, renitențe, s. f. (Med.) Rezistență la apăsare. – Din fr. rénitence. Vezi definitia »

ORĂȘEÁNCĂ, orășence, s. f. Locuitoare a unui oraș; orășeană. – Orășean + suf. -că. Vezi definitia »