gîrbă (-be), s. f. – Spinare. – Megl. gorb. Sl. gŭrbŭ „spinare” (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Cihac, II, 343; Conev 89), cf. bg. gărb „cocoașă”. – Der. gîrbi, vb. (înv., a se arunca; Trans. și Bucov., „a lătra”, literal „a sări pe cineva”); gîrbiță, s. f. (la cai, greabăn; la vite, grumaz; plantă, Limodorum abortivum), der. intern de la gîrbă, sau direct din sb. grbica „cocoașă”. Cf. gîrbov, hrib. Vezi definitia »

TÂROÁGĂ, târoage, s. f. (Reg.) Cocioabă, dărăpănătură. Vezi definitia »

ANDURÁNȚĂ s.f. 1. Capacitatea de a rezista la eforturi fizice; răbdare. 2. Rezistență mecanică (a unui motor). (< fr. endurance) Vezi definitia »

SPLENOGRÁMĂ s.f. (Med.) Formula elementelor celulare splenice. [< fr. splénogramme]. Vezi definitia »

heretiseálă (hiretiseálă), heretiséli (hiretiséli), s.f. (înv.) v. heretisíre. Vezi definitia »