storcătúră, storcătúri, s.f. (înv.) efort în vederea defecării (eliminării excrementelor). Vezi definitia »

HETEROGRÉFĂ, heterogrefe, s. f. (Med.) Operație de refacere a unui țesut sau a unui organ în care grefonul provine de la o altă specie; heteroplastie. [Var.: eterogréfă s. f.] – Din fr. hétérogreffe. Vezi definitia »

IDIOPLÁSMĂ s. f. parte activă a citoplasmei, cu rol în transmiterea caracterelor ereditare. (< fr. idioplasme) Vezi definitia »

CORACOIDÍTĂ s.f. (Med.) Osteită a apofizei coracoide. [Pron. -co-i-. / < fr. coracoïdite]. Vezi definitia »

FIRIMITÚRĂ, firimituri, s. f. Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; p. gener. bucată foarte mică dintr-un aliment. [Var.: firmitúră s. f.] – Fărâmă + suf. -ătură (după fir). Vezi definitia »