Țîță Vezi definitia »

ZĂCĂTÚRĂ, zăcături, s. f. (Reg.) Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (4), staniște. 2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (II 1). – Zăcea + suf. -ătură. Vezi definitia »

PARAZITÓZĂ s. f. boală provocată de un parazit. (< fr. parasitose) Vezi definitia »

IZOCATABÁZĂ s.f. Linie care unește punctele cu aceeași intensitate a mișcării de scufundare a scoarței terestre. [Var. isocatabază s.f. / < fr. isocatabase, cf. gr. isos – egal, kata – în jos]. Vezi definitia »

MORFOGENÉZĂ s. f. 1. Proces de formare a structurilor morfologice ale organismelor. 2. Ramură a geomorfologiei care studiază originea formelor de relief; morfogenie. – Din fr. morphogenèse. Vezi definitia »