ÁBLAUT, ablauturi, s. n. (Lingv.) Apofonie. – Din germ. Ablaut. Vezi definitia »

cáut (-tă), adj. – Precaut, prudent. Lat. cautus (sec. XIX). Este latinism, folosit rar de vreun scriitor trans. – Der. cautelă, s. f. (grijă, precauție); cauțiune, s. f. (sumă de bani depusă ca garanție); cauționa, vb. (a garanta, a plăti cauțiune); cauționament, s. n. (garanție); cauționar, s. m. (garant), toate din fr. Vezi definitia »

SPELEONAÚT, -Ă s. m. f. explorator care face experiențe științifice prin rămânerea prelungită în grotele subterane. (< fr. spéléonaute) Vezi definitia »

ELECTROTERAPEÚT s. m. medic specialist în electroterapie. (< fr. électrothérapeute) Vezi definitia »

NEPRICEPÚT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe să facă ceva, care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune; neîndemânatic, stângaci. ♦ Care demonstrează, arată, trădează lipsă de pricepere, de iscusință. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu înțelege sau înțelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecată; prost, neștiutor. 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenești; neînțeles; enigmatic. – Ne- + priceput. Vezi definitia »