NECREZUT, -Ă, necrezuți, -te, adj. Care nu este de crezut, care nu se poate crede. ♦ Nemaipomenit, extraordinar. – Ne- + crezut. Vezi definitia »

sarut cu limba pasional... Vezi definitia »

PALEOASTRONAÚT s. m. ființă despre care documente străvechi atestă că ar fi călătorit cu vehicule de tip astronavă. (< paleo- + astronaut) Vezi definitia »

BÚTUT s. m. Monedă divizionară în Gambia, a suta parte dintr-un dalasi. [Pr. și: bu-tút] (cf. engl. butut < wolof) [MW, AHDEL] Vezi definitia »

ABSOLÚT, -Ă adj. (op. relativ). 1. Care nu este supus unei restricții, necondiționat. ◊ Monarhie absolută = monarhie în care suveranul are puteri nelimitate. ♦ (s.n.; în idealismul obiectiv) Principiu veșnic, imuabil, infinit, care ar sta la baza universului. ♦ (În filozofia idealistă) Spirit absolut, (idee) absolută = factor primordial al universului, identificat cu divinitatea. 2. Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte persoane asemănătoare. ◊ Adevăr absolut = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; element al cunoașterii care nu poate fi infirmat în viitor; (fiz.) mișcare absolută = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero absolut = temperatura cea mai joasă posibilă (-273 ºC). 3. (Mat.; despre mărimi) Care nu depinde de sistemul la care este raportat. ◊ Valoare absolută = valoare aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi; verb absolut = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. 4. Desăvârșit, complet, perfect. // adv. Cu desăvârșire, întocmai, exact. [< lat. absolutus < absolvere – a dezlega, cf. fr. absolu]. Vezi definitia »