STEREOACÚSTICĂ s.f. Ramură a acusticii care se ocupă cu determinarea direcțiilor din care vin sunetele. [Pron. -re-o-a-, gen. -cii. / cf. fr. stéréoacoustique]. Vezi definitia »

HIDROGENOLÍZĂ s. f. reacție simultană de hidrogenare și de rupere a unei catene de atomi de carbon. (< fr. hydrogénolyse) Vezi definitia »

CARIÓPSĂ s. f. fructul uscat monosperm indehiscent, cu pericarpul lipit de sămânță, la cereale. (< fr. caryopse) Vezi definitia »

OTOMASTOIDÍTĂ s. f. otită însoțită de mastoidită. (< fr. otomastoïdite) Vezi definitia »

BÁTĂ, bete, s. f. 1. (La pl.) Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lână de diferite culori. 2. (Reg.) Betelie. – Lat. *bitta (= vitta „legătură”). Vezi definitia »